Titlul

Fiind primul post ar trebui sa explic despre ce scriu, in caz ca cineva chiar citeste asta...
Este pur si simplu un loc unde sa exersez scrisul. Aici ar fi momentul oportun sa explic si titlul: chiar nu intentionez sa devina acesta un blog, adica un fel de jurnal online, ci pur si simplu o colectie a unor idei pe care imi vine sa le transpun in scris, publicate in format de blog.

Cautand un titlu potrivit mi-am dat seama ca e in natura romanilor sa fie poeti, si in cazul nostru, al generatiei care isi petrece o parte din viata in acest spatiu virtual al internetului (pe mirc, mess, forumuri si ce o mai urma), inovatori de limba, adica ne plac cuvintele pe care le inventam (voi detalia intr-un post viitor). Bineinteles nu era destul un titlu simplu precum Ganduri sau Idei sau Pareri, trebuie mereu sa dovedim ca suntem inovatori, si nu niste pragmatici neinventivi precum nemtii sau englezii. Intr-o prezentare, Andrei Plesu spunea ca exista 2 metode de critica in arata: metoda francezilor (identica la romani) in care descrierea unui tablou devine in sine opera de arta, plina de personificari si metafore, si metoda englezilor ( in galeria X se gasesc Y tablouri de dimensiuni Z*T). Detalii despre menirea criticului in viitorul apropiat.

Dar acum sa revenim la titlu. Inspiratia a venit din vestitul paradox a lui Epimenides, care rezumat este: "Eu sunt un mincinos", desi adaptarea in pictura a lui Rene Magritte pare mai apropiata. Deci pana la urma titlul este destul de adecvat, indeplinindu-si scopul -> stimularea gandirii. Si (of...) apare inca o tema pe care trebuie s-o dezvolt, paradoxurile, care spre deosebire de contradictii, care sunt nonsensuri si deci nu pot avea decat efect negativ asupra rationarii, sunt o expresie superioara a intelectului uman.

Post-urile viitoare probabil nu vor mai semana prea mult cu acesta, al carui scop nu este sa fie lizibil sau interesant, in alte cuvinte il consider un eseu asa cum am invatat sa le fac la romana ( si a iesit unul destul de bun de care pot sa fiu mandru ). Urmeaza sa inglobez si elemente ale pragmatismului in scriere. In loc de concluzie, care clasic este o reiterare a ideilor deja prezentate, ce ar fi sa analizez textul tocmai terminat? Pai concluzia este ca un titlu mai adecvat ar fi Aberatii si Paradoxuri ( sau "tentative de a invata sa scriu un blog"). Pe moment insa, Acesta nu este un blog...